LushiLush pregătete cadouri pentru mame și bebeluși

LushiLush pregătete cadouri pentru mame și bebeluși

În perioada sarcinii mi s-a spus deseori să mă bucur de prezent. Că după naștere toată atenția se va muta asupra bebelușului și mama va conta prea puțin, spre deloc. Desigur, nu credeam. Mă gândeam că viața se schimbă prea puțin, păstrez spontaneitatea și activitățile și mogâldeața se va integra perfect în peisaj.

În primele săptămâni, când eram năucă, slăbită, incredibil de hormonală, auzeam doar ”ce face bebe?”. Nu desena încă, nu vorbea nici limba maternă, ce să zic de alte limbi, dar aproape toată lumea cerea detalii despre ce face bebelușul în fiecare zi. Totuși… mama este tot om, dincolo de iubirea nemărginită pentru puiul de om ținut în brațe. Nevoile ei sunt tot acolo, chiar mai mari și mai greu de gestionat. Ceea ce m-a făcut să zic și eu, la rândul meu, celor din jur: nu uitați mamele, și ele sunt importante! Continue reading “LushiLush pregătete cadouri pentru mame și bebeluși”

LushiLush la Made in Ro by Designist, ediția noiembrie 2019 – cum a fost

LushiLush la Made in Ro by Designist, ediția noiembrie 2019 – cum a fost

LushiLush a fost la Made in Ro, târgul organizat de Designist în ultimul week-end din noiembrie 2019!

A fost o onoare pentru noi să fim selectați! Chiar dacă nu este un eveniment adresat exclusiv părinților și copiilor/bebelușilor, a fost magic! Sub același acoperiș cu mulți creatori talentați, cu artiști, adevărați creatori în zona lor artistică. De la porțelan, bijuterii, haine, la ceaiuri, obiecte din lemn, genți și chiar fundulețe, tot de lemn, adică tocătoare (îl știți pe Pupăzan??).  Toate fabricate în România, contribuind cu mândrie la producția locală.  Continue reading “LushiLush la Made in Ro by Designist, ediția noiembrie 2019 – cum a fost”

Mulțumiri – experiența LushiLush

Povestea LushiLush este posibilă datorită unor oameni. Și mulțumesc:
Continue reading “Mulțumiri – experiența LushiLush”

LushiLush

LushiLush

Ideea unui proiect al meu nu îmi dădea pace de ani buni. LushiLush a apărut pe acest teren al gândurilor multe, temerilor și speranțelor.

Cine este Lushilush?

LushiLush este alintul băiețelului meu, Tudor. L-am strigat Luși, Luș, Bebeluș, Luși Bebeluși. Multe variante cu aceeași rădăcină. Este vesel și jucăuș, curios, frumos și energic. Inspirația perfectă pentru un brand nou, cu un super logo, pentru care îi mulțumesc Ralucăi, de la Charmink Calligraphy. Frunza de măslin este un simbol pe care l-am folosit și la botezul lui Tudor și îmi este tare dragă. Este brodată pe toate produsele LushiLush.

Continue reading “LushiLush”

Scrisoare către bebelușul meu (1)

Punctuleț,

E prima scrisoare către tine, bebelușul meu. Ești cât gămălia unui ac, un punctuleț într-un spațiu care îți devine cuib.

A fost ziua mea și casa e plină de lalele. E un ianuarie negeros. Pe mine mă doare rău spatele și merg la spital. De la farmacie plec cu o plasă de medicamente. Iau câteva. Știi ce frică îmi este? Câtă disperare simt? Îmi e groază să mă bucur, știind că medicamentele luate îți pot face rău ție, liniuța a doua de pe testul de sarcină. Amân RMN-ul pentru durerile fără cauză și mă pregătesc de vizita la medic. Nu mă pot gândi la cum va fi viața noastră de acum, la mine ca mamă. E atâta spaimă în fericirea aceasta că nu pot să dorm. Cum aș putea să mă iert dacă îți fac rău?

Continue reading “Scrisoare către bebelușul meu (1)”

Aniversare

Mohorât oraș. Bulevardul lung care îl traversează e ca linia unei vieți. Începe într-o curbă și se termină pe un pod. Casa Mariei, ghereta de la școală, unde îmi încălzesc mâinile în serile geroase în care aștept ”naveta” să merg acasă. Câte un drapel flutură înfrigurat pe la ferestre. Lume multă la Sicas, pietoni neatenți. Haos. Vulcanizarea de peste drum de biserică e tot acolo. Oare balconul de când e închis?

E devreme. Intru în liniște și merg spre bucătărie. Miroase a căldură de la aragaz. Îmi scot haina. Din când în când aud câte un cuvânt din sufragerie. Camera are o mobilă pe tot peretele, masivă și plină de cărți. Aștept.

Continue reading “Aniversare”

34

Mami spune că în ianuarie 1985 zăpada era cât casa în care trăiau pe atunci. Și că m-am născut la 3 dimineața.

Prima amintire clară e cu niște pijamale primite de la mătușa de la Slatina. Văd desenele și culorile, dar nu le pot descrie. Un bumbăcel moale și delicat, ca pentru o fetiță. Îmi amintesc perfect buzunarul de la piept, care avea o terminație din dantelă. Spun poezii, știu să număr până la 50, sărind cifra 7 și numerele compuse din 7. Mi se par ciudate întrebările nesfârșite ”cum te cheamă?”, ”câți ani ai?”. Atât pot oamenii mari? În tren, întreb de ce aleargă pomii. Am 2 ani. Continue reading “34”

Maica

Am cunoscut-o târziu, totuşi. În primele amintiri era o mână de om, corpul drept şi ochii mici. S-a făcut tot mai mică, ochii scăpărători şi mult adusă de spate.

Câţiva ani m-a ţinut pe lângă ea la vatră, am privit cum se coace pâinea în ţest, am mâncat lapte de oaie cu zahăr şi cacao dis-de-dimineaţă. Și am crezut că e nemuritoare.

Nu a învăţat niciodată leii noi şi din cauza asta în capul meu era mereu învălmăşeală de cifre. A ţinut bancnote vechi într-un frigider și mai vechi, în care deseori mai găseam câte o bucată de ceva dulce, cârpe de şters praful, prosoape “bune” şi miros închis. Într-o zi cineva a certat-o. Tataie sigur nu a fost mulţumit. El e un fel de J.R. din Dallas şi acum! Sutele păstrate cu sfinţenie pentru zile negre ajungeau pentru o eugenie.

Continue reading “Maica”

Când am fost Mirinița

Miriniţa îmi spunea Maica

Până nu a mai fost mi-a spus doar aşa. Când am mai crescut şi când era rost de dojană deveneam Mirina. Şi niciodată nu m-a chemat cu numele ştiut de toţi şi ales nu ştiu cum şi de ce.

Miriniţa am fost eu. Din primele zile ale iernii geroase în care m-am născut până la jumătatea lui martie dintr-un an, nici nu mai ştiu care. Am fost Miriniţa în cei mai frumoşi, calzi şi calmi ani ai vieţii mele de pui de om.

Continue reading “Când am fost Mirinița”

Bunicii, adică mamaie și tataie

Copil fiind, am aflat multe.

Am descoperit cuvântul magic “bunica” abia când am început să citesc. Fascinată de același Teodoreanu, am sorbit “Ulița copilăriei” și “În casa bunicilor” în fiecare vacanță de vară și de iarnă. Copil desculț în țărâna de pe linie, cu zgârieturi pe picioare și semne de la altele mai vechi, am fost iremediabil captivată de celălalt stil de viață. Total opus.

Continue reading “Bunicii, adică mamaie și tataie”