LushiLush

LushiLush

Ideea unui proiect al meu nu îmi dădea pace de ani buni. LushiLush a apărut pe acest teren al gândurilor multe, temerilor și speranțelor.

Cine este Lushilush?

LushiLush este alintul băiețelului meu, Tudor. L-am strigat Luși, Luș, Bebeluș, Luși Bebeluși. Multe variante cu aceeași rădăcină. Este vesel și jucăuș, curios, frumos și energic. Inspirația perfectă pentru un brand nou, cu un super logo, pentru care îi mulțumesc Ralucăi, de la Charmink Calligraphy. Frunza de măslin este un simbol pe care l-am folosit și la botezul lui Tudor și îmi este tare dragă. Este brodată pe toate produsele LushiLush.

Continue reading “LushiLush”

Scrisoare către bebelușul meu (1)

Punctuleț,

E prima scrisoare către tine, bebelușul meu. Ești cât gămălia unui ac, un punctuleț într-un spațiu care îți devine cuib.

A fost ziua mea și casa e plină de lalele. E un ianuarie negeros. Pe mine mă doare rău spatele și merg la spital. De la farmacie plec cu o plasă de medicamente. Iau câteva. Știi ce frică îmi este? Câtă disperare simt? Îmi e groază să mă bucur, știind că medicamentele luate îți pot face rău ție, liniuța a doua de pe testul de sarcină. Amân RMN-ul pentru durerile fără cauză și mă pregătesc de vizita la medic. Nu mă pot gândi la cum va fi viața noastră de acum, la mine ca mamă. E atâta spaimă în fericirea aceasta că nu pot să dorm. Cum aș putea să mă iert dacă îți fac rău?

Continue reading “Scrisoare către bebelușul meu (1)”

Aniversare

Mohorât oraș. Bulevardul lung care îl traversează e ca linia unei vieți. Începe într-o curbă și se termină pe un pod. Casa Mariei, ghereta de la școală, unde îmi încălzesc mâinile în serile geroase în care aștept ”naveta” să merg acasă. Câte un drapel flutură înfrigurat pe la ferestre. Lume multă la Sicas, pietoni neatenți. Haos. Vulcanizarea de peste drum de biserică e tot acolo. Oare balconul de când e închis?

E devreme. Intru în liniște și merg spre bucătărie. Miroase a căldură de la aragaz. Îmi scot haina. Din când în când aud câte un cuvânt din sufragerie. Camera are o mobilă pe tot peretele, masivă și plină de cărți. Aștept.

Continue reading “Aniversare”

34

Mami spune că în ianuarie 1985 zăpada era cât casa în care trăiau pe atunci. Și că m-am născut la 3 dimineața.

Prima amintire clară e cu niște pijamale primite de la mătușa de la Slatina. Văd desenele și culorile, dar nu le pot descrie. Un bumbăcel moale și delicat, ca pentru o fetiță. Îmi amintesc perfect buzunarul de la piept, care avea o terminație din dantelă. Spun poezii, știu să număr până la 50, sărind cifra 7 și numerele compuse din 7. Mi se par ciudate întrebările nesfârșite ”cum te cheamă?”, ”câți ani ai?”. Atât pot oamenii mari? În tren, întreb de ce aleargă pomii. Am 2 ani. Continue reading “34”

Maica

Am cunoscut-o târziu, totuşi. În primele amintiri era o mână de om, corpul drept şi ochii mici. S-a făcut tot mai mică, ochii scăpărători şi mult adusă de spate.

Câţiva ani m-a ţinut pe lângă ea la vatră, am privit cum se coace pâinea în ţest, am mâncat lapte de oaie cu zahăr şi cacao dis-de-dimineaţă. Și am crezut că e nemuritoare.

Nu a învăţat niciodată leii noi şi din cauza asta în capul meu era mereu învălmăşeală de cifre. A ţinut bancnote vechi într-un frigider și mai vechi, în care deseori mai găseam câte o bucată de ceva dulce, cârpe de şters praful, prosoape “bune” şi miros închis. Într-o zi cineva a certat-o. Tataie sigur nu a fost mulţumit. El e un fel de J.R. din Dallas şi acum! Sutele păstrate cu sfinţenie pentru zile negre ajungeau pentru o eugenie.

Continue reading “Maica”

Când am fost Mirinița

Miriniţa îmi spunea Maica

Până nu a mai fost mi-a spus doar aşa. Când am mai crescut şi când era rost de dojană deveneam Mirina. Şi niciodată nu m-a chemat cu numele ştiut de toţi şi ales nu ştiu cum şi de ce.

Miriniţa am fost eu. Din primele zile ale iernii geroase în care m-am născut până la jumătatea lui martie dintr-un an, nici nu mai ştiu care. Am fost Miriniţa în cei mai frumoşi, calzi şi calmi ani ai vieţii mele de pui de om.

Continue reading “Când am fost Mirinița”

Bunicii, adică mamaie și tataie

Copil fiind, am aflat multe.

Am descoperit cuvântul magic “bunica” abia când am început să citesc. Fascinată de același Teodoreanu, am sorbit “Ulița copilăriei” și “În casa bunicilor” în fiecare vacanță de vară și de iarnă. Copil desculț în țărâna de pe linie, cu zgârieturi pe picioare și semne de la altele mai vechi, am fost iremediabil captivată de celălalt stil de viață. Total opus.

Continue reading “Bunicii, adică mamaie și tataie”

Mamaia și Tita. Ceilalți bunici

Bunica este, simplu, “mamaia de la Vișina”. Bunicul este “Tita”. Când am terminat gânguritul și cuvintele au căpătat sens, Tita era deja în dicționar. Dicționarul familiei, al rudelor, al vecinilor și al sătenilor cale de zece linii și trei generații, de la vie la marginea satului, spre orașul cu faleză și drum fără pulbere.

Bunicii: mamaie și Tita

Mamaia e veselă, slabă moartă, plină de energie și comentarii acide. Tita e blajin, rotunjor, comod și plin de vorbe de duh. Îl iubește tot satul. Îl iubesc mai ales copiii pentru care încă mai cumpără pufarine și ciocolată. În casa lor au trăit o vreme doi nepoți și în vacanțe încă doi. Adică trei nepoate și un nepot și cele mai frumoase vacanțe.

Continue reading “Mamaia și Tita. Ceilalți bunici”

Atelier Interesart

Atelier Interesart

Zilele trecute am fost în vizită la Interesart și m-am gândit că ar trebui să scriu despre asta. Intru în contact cu mulți oameni frumoși, descopăr locuri și mi-ar plăcea să împărtășesc.

Atelierul Interesart este viziunea artistică a Valentinei Popescu. Indiferent de creație, stilul său este inconfundabil: de la flori pentru nunți și botezuri, buchete cadou, la ateliere de creație.

Ne-am revăzut recent la un atelier. Ocazie pentru depănat amintiri și mărturisiri: cum a devenit pentru mine un model de mămică și de artist floral. De la Daria cea sigură pe ea și pe interacțiunea cu un adult la cei 4 ani, la Lizi cea mică plimbată în wrap colorat și la Mihai care îmi zâmbește și mă topește. Fiecare moment alături de Valen și familia ei m-a ajutat să devin, la rândul meu, o mămică relaxată. Mulțumesc, flower girl! 

Continue reading “Atelier Interesart”

Molcush

Sunt niște ani de când mă bântuie cusutul. 

O vreme am vrut să cos rochii de mireasă. Mi-a trecut. Apoi mi-am dorit să îmi fac fuste cloche, să pot merge lejer cu bicicleta. Dar nu știam să cos cu acul, ce să zic de mașină. Am căutat cursuri. M-am înscris.

Știți vorba cu rața prin apă? Așa eram eu. Poate nu era momentul, poate nu am avut chimie cu persoanele care ”predau”, poate nu am vrut suficient. Pe mașina de cusut cumpărată cu mari așteptări de la Lidl s-a așternut praful. Doar zvâcnetul de capricorn ambițios mă mai mâna să mai caut, din când în când, câte ceva despre cusut. 

Continue reading “Molcush”