Tag: scrieri

Maica

Am cunoscut-o târziu, totuşi. În primele amintiri era o mână de om, corpul drept şi ochii mici. S-a făcut tot mai mică, ochii scăpărători şi mult adusă de spate.

Câţiva ani m-a ţinut pe lângă ea la vatră, am privit cum se coace pâinea în ţest, am mâncat lapte de oaie cu zahăr şi cacao dis-de-dimineaţă. Și am crezut că e nemuritoare.

Nu a învăţat niciodată leii noi şi din cauza asta în capul meu era mereu învălmăşeală de cifre. A ţinut bancnote vechi într-un frigider și mai vechi, în care deseori mai găseam câte o bucată de ceva dulce, cârpe de şters praful, prosoape “bune” şi miros închis. Într-o zi cineva a certat-o. Tataie sigur nu a fost mulţumit. El e un fel de J.R. din Dallas şi acum! Sutele păstrate cu sfinţenie pentru zile negre ajungeau pentru o eugenie.

Continue reading “Maica”

Bunicii, adică mamaie și tataie

Copil fiind, am aflat multe.

Am descoperit cuvântul magic “bunica” abia când am început să citesc. Fascinată de același Teodoreanu, am sorbit “Ulița copilăriei” și “În casa bunicilor” în fiecare vacanță de vară și de iarnă. Copil desculț în țărâna de pe linie, cu zgârieturi pe picioare și semne de la altele mai vechi, am fost iremediabil captivată de celălalt stil de viață. Total opus.

Continue reading “Bunicii, adică mamaie și tataie”

Mamaia și Tita. Ceilalți bunici

Bunica este, simplu, “mamaia de la Vișina”. Bunicul este “Tita”. Când am terminat gânguritul și cuvintele au căpătat sens, Tita era deja în dicționar. Dicționarul familiei, al rudelor, al vecinilor și al sătenilor cale de zece linii și trei generații, de la vie la marginea satului, spre orașul cu faleză și drum fără pulbere.

Bunicii: mamaie și Tita

Mamaia e veselă, slabă moartă, plină de energie și comentarii acide. Tita e blajin, rotunjor, comod și plin de vorbe de duh. Îl iubește tot satul. Îl iubesc mai ales copiii pentru care încă mai cumpără pufarine și ciocolată. În casa lor au trăit o vreme doi nepoți și în vacanțe încă doi. Adică trei nepoate și un nepot și cele mai frumoase vacanțe.

Continue reading “Mamaia și Tita. Ceilalți bunici”

Cuvinte înainte

Încercările mele de a scrie se pierd în șirul anilor. Primele caiete sunt din școala generală. Primele compuneri cu iz de talent de prin clasa a treia. În clasa a șaptea eram încurajată de o doamnă profesoară de limba română de la o clasă vecină, care îmi citise lucrarea de la olimpiadă, să nu renunț la scris. 

Cu aripi date de mica recunoaștere, am pierdut o vară întreagă căutând un titlu pentru prima carte. Când am găsit, eram deja obosită și nu aveam spor. Se numea ”Scrieri nealese”, în antiteză cu seria de ”scrieri alese” ale marilor prozatori care ne mâncau pe atunci zilele de pregătire pentru teze și examenul de capacitate. Scrierile mele nealese conțineau poezie și proză. 

Continue reading “Cuvinte înainte”